iluzionism de exceptie cu banii din CAS

Una dintre temele intens dezbatute pe toate canalele media este mult controversata marire a varstei de pensionare la 65 ani. Ascultand rationamentele “guvernantilor prin asumare”, cat pe ce sa ajung la concluzia ca ar trebui sa fiu fericit cu taxele astea “mici” de acum.

Desteptarea mi-a fost, insa, inspirata de mesajul unui coleg, care ma invita la un exercitiu de gandire pe tema contributiei la bugetul asigurarilor sociale. Mirarea mi-a fost mare; tocmai ce am descoperit poate cel mai mare program de iluzionism modern: convingerea unui intreg popor ca oricat ar plati tot nu e de ajuns.

Pensia lui Gigel – studiu de caz

Sa facem urmatorul calcul (de dragul demonstratiei, vom presupune ca traim într-o lume în care nu exista inflatie si în care preturile, salariile  si taxele sunt înghetate la nivelul de acum):

Gigel e un tânar care tocmai se  angajeaza. Ca orice tânar, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: sa presupunem ca e de 1100 de lei.

Gigel are 23 de ani. Întrucât e criza si criza va dura – sa presupunem! – multa vreme de acum încolo, hai sa zicem ca în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.

Ba chiar sa fim si mai rai si sa zicem ca Gigel va ramane un tampit toata viata si nu i se va creste niciodata salariul.

Daca CAS-ul cumulat de la angajat si angajator este de 31,3%, rezulta o contributie lunara pentru pensia individului Gigel de 477 lei/luna.

Daca Gigel s-ar pensiona la termenele standard, observam ca acesta a contribuit cu 477 lei/luna timp de 42 de ani, adica 504 luni.

Presupunand ca toti banii vor sta intr-o valiza si nu intr-un cont care ii va multiplica macar prin dobanda, totalul contributiei sale va fi de 240.408 lei.

Acum sa vedem si ce inseamna pensia pe care i-ar returna-o statul.

Raportand, ca la carte, venitul brut al lui Gigel (1525 lei) la salariul mediu brut pe economie (1767lei) obtinem punctajul lunar de 0,86 puncte pensie.

Cum acesta a avut mereu aceleasi venituri, 0,86 puncte de pensie va fi si media pe intreaga perioada de cotizare.

Calculand optimist punctul de pensie conform legii si nu a realitatii, vom folosi valoarea “maxima” de 45% din salariul mediu brut pe economie si vom afla ca pensia cuvenita este de 630,21 lei/luna.

Cum speranta de viata la barbati, in Romania este de 68-69 ani, statistic vorbind, Gigel va primi pensie timp de maxim 4 ani.

La un calcul rapid vedem ca primeste inapoi, in total, sub forma de pensie 30.251 lei, la o contributie totala de 240.408 lei.

WOW!!!! Ce performanta!

Sa raportam totalul pensiei la contributia lunara:

30.251 lei / 477 lei/luna = 63,4 luni adica 5 ani si 4 luni.

Pai daca la 28 ani Gigel si-a acoperit deja prin contributie toata suma ce-i va reveni ca pensie, ce plateste pana la 65 de ani ?

Unde e diferenta de bani?

De fapt, ce gauri acopera munca de o viata a lui Gigel?

Si de ce trebuie Gigel sa munceasca 37 de ani pentru ca banii lui sa se duca în alta parte decât în propria  bunastare de dupa pensionare?

Concluzia guvernului Boc: poporul trebuie sa munceasca mai mult.

PS: mi-e si frica sa ma apuc de calcule la contributia pentru sanatate sau cea pentru somaj

PS2: traim in Romania si ne meritam soarta

Prima casa II, dovada „eficientei” guvernului Boc

Trei bănci, dintre care două de top zece, practică dobânzi mai mari la creditele imobiliare în lei acordate prin programul Prima Casă, garantate de stat, faţă de creditele imobiliare standard aflate în ofertele lor.

UniCredit Tiriac Bank
Credit imobiliar: rata dobânzii 11,80%; DAE 13,15%
Prima Casă: rata dobânzii 13,26%; DAE 14,96%

Banca Transilvania
Credit imobiliar: rata dobânzii 10,00%; DAE 11,20%
Prima Casă: rata dobânzii 10,65%; DAE 14,70%

Emporiki Bank
Credit imobiliar: rata dobânzii: 8,13%; DAE 9,43%
Prima Casă: rata dobânzii: 8,63%; DAE 9,83%

Nu mai fac comentarii vis-a-vis de utilitatea intregului program …. In orice caz, tin sa multumesc in mod special guvernarii pentru „ajutor”.

Traim in Romania si ne meritam soarta!

Varujan Vosganian si Cartea Soaptelor la Cafeneaua Politica PNL

Astazi 17.03.2010 orele 17:30 Varujan Vosganian si Cartea Soaptelor vor face un popas la Cafeneaua Politica PNL din Calea Serban Voda 28 pentru o intalnire cu cititorii sai.

Premiul „Cartea anului 2009”, acordat de Romania literara, cu sprijinul Fundatiei Anonimul

Cartea soaptelor incepe intr-un registru pitoresc, pe o straduta armeneasca din Focsaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet. „Batrinii armeni ai copilariei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit intimplari delectabile, ci fapte de-a dreptul nelinistitoare. Povestind, ei incearca sa se despovareze de o trauma – a lor si a predecesorilor. Istoria genocidului din 1915 impotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniti in Cercurile Mortii, in desertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului isi afla in paginile de fata o ilustrare cu adevarat ravasitoare.

„Poetul, teoreticianul si excelentul povestitor Varujan Vosganian debuteaza cu un roman amplu, populat cu caractere dense, vii, memorabile, propunind o interesanta constructie narativa: istoria dramatica a peregrinarilor si suferintelor armenilor este intretesuta cu trama propriei familii. In tonuri de o dulce-amara nostalgie, fatalitatea ce-si casca lacom gurile este cel mai adesea invinsa de o vie bucurie si vigoare a existentei. O mina de mester de prim rang – daca va vrea sa se consacre genului! – se intrevede cu fermitate de pe acum.” (Nicolae Breban)

„Iata o carte iesita din comun, nici numai memorialistica, nici numai fictiune, cu cite ceva din amindoua, si deopotriva extraordinara prin modul in care tese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am intilnit rareori intr-un roman, cum este in definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atit de mare densitate de viata umana si de evenimente cruciale in existenta unei comunitati. Bogata, variata, palpitanta, cartea nu se poate lasa din mina, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeste ca si pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.” (Nicolae Manolescu)

„Cititorii acestei carti – care se deschide cu o evocare cuminte si calda a comunitatii armenilor din Focsani vazuti prin ochii unui copil – vor constata cu uimire ca, de la o pagina la alta, ea isi largeste cimpul vizual si, populindu-se cu sute de personaje memorabile, se transforma intr-o extraordinara fresca bintuita de sentimentul tragic al istoriei. Poetul Varujan Vosganian (putin cunoscut ca atare) o va invalui in piclele timpului, o va infiora liric si ii va darui miscare si maretie epica. Incit nu e exclus ca aceasta Carte a soaptelor, care isi incepe acum drumul spre glorie, sa fie asezata, intr-un viitor nu prea indepartat, printre textele identitare ale poporului armean.” (Eugen Negrici)

„Pe la inceputul anilor ’60, un copil ii asculta, nu oriunde, ci in cimitirul armenesc din Focsani, pe citiva armeni vorbind. Oameni care, ca sa vorbeasca liber, se ascund intr-un cavou. Povestile lor sint fabuloase si adevarate in acelasi timp. Asta e inceputul unui roman extraordinar despre primul genocid al secolului XX, dar si despre armenii din Romania, precum si despre romanii din Romania, toti aflati sub comunism. Scriind acest roman, Varujan Vosganian a cistigat un pariu pe care l-a pus cu el insusi. Si, sint sigur, va cistiga si pariul cu viitorii lui cititori.” (Stefan Agopian)

http://carteasoaptelor.ro/