Vrem spatii verzi!

Legea care protejează spaţiile verzi riscă să fie modificată
Salvarea spaţiilor verzi atârnă de un fir de aţă. De aproape un an, deputaţii PDL încearcă să modifice Ordonanţa 114/2007, singura care mai protejează parcurile şi pădurile ţării. Primul pas a fost făcut la începutul anului, când membrii PDL din Comisia pentru Administraţia Publică din Camera Deputaţilor au reuşit să modifice radical legea şi să scoată articolul 71, cel care interzicea schimbarea destinaţiilor spaţiilor verzi, astfel hectare întregi din parcurile Herăstrău, Tineretului, Circului, Verdi, Duca, Prisaca Dornei, I.O.R, Bordei, Pădurea Băneasa, bazele sportive şi bu căţile de spaţiu verde riscând să ajungă la topor. Acum, situaţia revine în actualitate, deputaţii având ieri pe ordinea de zi modificările aprobate iniţial de Comisie. Scandalul dintre deputaţi a suspendat şedinţa, urmând ca subiectul să fie rediscutat în aceste zile. „Avem multe dosare pe care le-am oprit tocmai invocând Ordonanţa 114. Dacă aceasta va fi schimbată, prac tic nu mai avem ce să facem. Rechinii imobiliari şi-au atins scopul. Vor distruge tot ce mai e verde în Bucureşti”, a declarat Andrei Chiliman, edilul Sectorului 1. Pentru a împiedica votarea, mai multe organizaţii neguvernamentale au protestat ieri în faţa Camerei Deputaţilor. „Vrem oraşul înapoi”, „Parlamentari =natură moartă”, „Acum votaţi voi, în 2012 votăm noi” au scandat manifestanţii, nemulţumiţi că adoptarea ordonanţei ar periclita existenţa spaţiilor verzi din Capitală. Circulaţia a fost întreruptă pentru mai multe minute pe drumul dintre Parlament şi Parcul Izvor. Reprezentanţii ONG-urilor mai arătau că, pe lângă spaţiile verzi din parcuri protejate de preve derile actului normativ, sunt multe terenuri între blocurile cu destinaţia de spaţii verzi care ar putea dispărea dacă această ordonanţă va fi modificată.

Această prezentare necesită JavaScript.

Deputatul PNL Lucia Varga a trimis zilele trecute o scrisoare co­legilor ei din Camera Deputaţilor, explicând importanţa acestui act legislativ. „Suprafaţa de parcuri şi spaţii verzi la nivel naţional comparativ cu anii 1990 s-a înjumătăţit. Norma de 26 metri pătraţi pe cap de locuitor reprezintă un minimum acceptat de Uniunea Europeană în condiţiile în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o suprafaţă de 52 metri pătraţi pe cap de locuitor. Capitale europene cum ar fi Stockholm şi Londra deţin în acest moment suprafeţe de 83 şi respectiv 64 mp pentru fiecare cetăţean, în timp ce Bucureştiul are suprafeţe de doar 9.08 mp”, se precizează în scrisoarea mai sus amintită. Iniţial, OUG 114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sancţiona schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi, precum şi reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor. Totodată, stabilea în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale obligaţia de a asigura până la data de 31 de cembrie 2013, din terenul intravilan, o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 26 mp pentru fiecare locuitor. „Cu toate acestea, modificările aduse de Comisia de Administraţie modifi că fundamental textul iniţial, făcând ineficientă norma juridică ce a protejat distrugerea zonelor verzi în ultimii ani. Este deci important ca la dezbaterea acestui proiect de lege în Plenul Camerei Deputaţilor să sus ţi neţi amendamentele care, din cauza lobby-ului agresiv practicat de re chi nii imobiliari, au fost respinse  în  Co mi sia de Administraţie”, a mai spus Lucia Varga în scrisoarea respectivă. Aceste amendamente mai prevăd şi nulitatea absolută a actelor administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea preve derilor legale în acest domeniu, aplicarea unei sancţiuni de natură penală pentru distrugerea zonelor verzi.

Sute de hectare din parcuri sunt în pericol de a ajunge cartiere de lux

Modificarea OUG 114/2007 ar duce numai în Bucureşti la construirea pe 200-300 de hectare de spaţii verzi aflate în proprietate privată în urma retrocedărilor, din cele aproximativ 1.500 de hectare, câte au mai ră mas. Multe parcuri sunt în pericol de a fi transformate în cartiere de lux sau restaurante de fiţe. Parcul Tineretului a fost şi a rămas ţinta rechinilor imobiliari. Cel mai cunoscut a fost cazul Marioarei Micşunescu, cea care a obţinut, după mode lul Constanda, 20.000 de metri pătraţi în parc printr-o decizie defi nitivă şi irevocabilă. În vară, spaţiul verde a fost împrejmuit, urmând a fi defrişat. Conform documentaţiei depuse, proprietara îşi doreşte să construiască vile de lux, cu două-trei etaje. În 2004, Marioara Mic şu nes cu a achiziţionat pe bandă ru lan tă câteva terenuri aflate în parc. Proprietăţile fuseseră dobândite pe Legea 18. În octombrie 2005, consilierii generali au aprobat o hotă râ re prin care marginea Parcului Ti ne retului devenea zonă destinată relocării terenurilor ce au fost retrocedate în interiorul spaţiului verde. În aceste condiţii, Micşunescu a devenit, cu ajutorul deciziei aleşilor locali, proprietar în parc, comasându-şi de altfel toate parcelele. De aici până la obţinerea unui PUZ n-a fost decât un pas. Pe lângă terenul doamnei Micşunescu însă au apărut şi alţi dezvoltatori, pe principiul unde-s mulţi puterea creşte. După ce au cumpărat parcele de pământ din parc de la oameni care au ob ţi nut terenurile în baza legilor 10/2001 şi 18/1991, afaceriştii au trecut la fapte. Ziarul nostru a publicat mai multe materiale care au arătat modul în care au fost încălcate legile administrative.

Poate cea mai amplă campanie de salvare a spaţiilor verzi a fost cea legată de Parcul Bordei. Dovezile şi materialele publicate în Jurnalul Naţional au reuşit să protejeze 28.000 de metri pătraţi din Bordei, declaraţi de utilitate publică. Au mai rămas însă în proprietatea privată a lui Costică Constanda 4.600 de metri pătraţi. Până acum Ordonanţa 114/2007 a reuşit să blo che ze orice iniţiativă imobiliară. Un alt exemplu este Parcul Herăstrău, renumit drept fieful teraselor şi res ta urantelor de pe malul lacului. Şap te hectare din spaţiul verde au ajuns în proprietatea Biroul de Tu rism şi Tranzacţii SA (BTT) printr-un ordin al Ministerului Tineretului şi Sportului din 1999. Situaţia acestui teren care ar trebui să se reîntoarcă în patrimoniul Primăriei Capitalei n-a fost încă tranşată în instanţă. Pâ nă la aflarea verdictului, multe clu buri, cum ar fi Le Gaga, sau terase – Fără Fiţe, au apărut pe terenul considerat monument istoric, copacii fiind tăiaţi peste noapte. Păzită de ordonanţa cu pricina a fost şi Pă du rea Băneasa, mulţi având proiecte în dră zneţe în zona verde. Chiar şi cu legea în vigoare tot s-au defrişat porţiuni din pădure pentru a fi construite vile de lux. Parcul Duca, situat în apropierea Gării de Nord, care are o istorie desprinsă parcă dintr-o telenovelă. 3.600 de metri pătraţi de spaţiu verde situaţi în spatele blo curilor de pe Bulevardul Duca şi Calea Griviţei au fost din 1959 amenajaţi drept parc de oamenii care stăteau în zonă. Prin Dispoziţia nr. 6 din 2001, semnată de primarul Băsescu, parcul a fost retrocedat lui André Henry Rismont şi Soniei Gesy Pereanu. A fost vândut de trei ori, copacii au fost ameninţaţi de buldozer, un proiect imobiliar fiind deja proiectat pe spaţiul verde. În Parcul Verdi au fost restituite prin hotărâre judecătorească aproape 5 hectare. Nici Parcul Circului n-a fost evitat, terenul pe care funcţionează Circul de Stat fiind revedicat de foş tii proprietari. O altă zonă verde cio pâr ţită este Parcul IOR, unde 12,1 hectare au ajuns în posesia celor care au revendicat. În pericol se află şi porţiuni din Parcul Copiilor, Parcul Izvor, Parcul Crângaşi.

Anunțuri

realitati crude inaccceptabile ale Legii Educatiei

In cele ce urmeaza veti putea analiza cateva pasaje din motiunea de cenzura initiata de PNL, pasaje care evidentiaza clar faptul ca Legea educatiei loveste nu numai in sistemul de invatamant romanesc dar chiar in elementele structurale ale  Statului Roman.

Populaţia minoritară fără  drepturi în propria ţară

În conformitate cu prevederile art. 45 alin. (5) şi (6), pe raza unei localităţi ”funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu personalitate juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi”.  Acest aspect este de menţionat mai ales în condiţiile speciale din judeţele Harghita, Covasna, Mureş, Satu Mare, Bihor, unde, în multe dintre localităţi, cetăţenii români sunt minoritari, iar copiii lor nu vor putea avea o şcoală, în timp ce pentru elevii care învaţă în limba maternă, indiferent de efectivul de elevi, pentru fiecare limbă maternă, se va înfiinţa o şcoală cu personalitate juridică cu toată structura necesară: director, contabil etc.
În timp ce pentru minorităţi, indiferent de efectivul de elevi, se fac şcoli, pentru cetăţenii români nu este posibil acest lucru, chiar dacă aceştia sunt minoritari în anumite zone.
În conformitate cu art. 19 alin. (1), numărul de elevi necesari pentru înfiinţarea unei şcoli cu personalitate juridică este de 300.
Deşi promovarea drepturilor minorităţilor naţionale este o condiţie sine qua non a unui stat democratic, totuşi, este de la sine înţeles că ea nu trebuie să se concretizeze în ignorarea sau limitarea drepturilor majorităţii. Principiul care trebuie să guverneze organizarea sistemului de învăţământ este cel al egalităţii tuturor cetăţenilor români, şi nu acela al satisfacerii unor minorităţi, în scopul atragerii susţinerii politice din partea grupărilor care le reprezintă interesele. Situaţia de inegalitate dureroasă creată prin plasarea elevilor aparţinând minorităţilor naţionale deasupra elevilor români este înjositoare, reliefând, încă o dată, caracterul anti-românesc al Legii Educaţiei Naţionale, în forma actuală. În concepţia executivului, un elev de etnie minoritară valorează cât 300 de elevi români, lucru de neacceptat, care calcă în picioare istoria şi identitatea poporului nostru.

Alte discriminări pentru copiii românilor

În cadrul art. 45 alin.(7), ”Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăţa în limba lor maternă, sunt sprijiniţi prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba maternă, sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii de învăţământ cu predare în limba maternă”.  Această favoare este făcută în lege doar pentru elevii care nu pot studia în limba maternă, nu şi pentru cetăţenii care studiază în limba română.
Mai mult decât atât ”finanţarea de bază a şcolii cu predare în limbile minorităţilor naţionale, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează după un coeficient mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea în limba minorităţii naţionale sau a limbii minorităţii naţionale. În cazul acestor unităţi se are în vedere izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi preşcolari, precum şi elevii la care se referă alin. (7) citat mai sus”( art. 45, alin (17)).
Prin această măsură, elevii români sunt condamnaţi la abandon şcolar, încurajându-se, practic, eliminarea românilor din zonele unde sunt minoritari. Neavând posibilitatea de a-şi continua studiile în zona în care trăiesc, aceştia fie o vor părăsi, fie vor deveni unelte docile în mâna populaţiilor majoritare. Astfel, vom asista la o formă perfidă de înrobire a românilor în propria lor ţară, susţinută activ chiar de Guvernul României.
În cadrul aceluiaşi articol, art. 45 alin. (9), este stipulat faptul că în unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori va fi obligatoriu din rândul cadrelor didactice din minoritatea respectivă.

Limba română – limbă străină pentru anumiţi cetăţeni români

Legea Educaţiei Naţionale atentează la fiinţa statului român, prin introducerea unor prevederi referitoare la studierea limbii române pe tot parcursul învăţământului preuniversitar, după programe şi manuale elaborate special. În fapt, acest lucru oficializează statutul limbii române ca limbă străină. Cităm art. 46 alin (2): ”Disciplina Limba şi literatura română se predă, pe tot parcursul învăţământului preuniversitar, după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă”.
Limba română este singura limbă oficială pe teritoriul ţării noastre, iar statutul ei trebuie apărat prin toate mijloacele, aceasta fiind o datorie faţă de istoria neamului şi faţă de jertfele atâtor generaţii pentru formarea statului naţional unitar român. În aceste condiţii, pentru orice cetăţean al României, fie el de etnie română sau de altă etnie, trebuie să fie obligatorie învăţarea limbii şi literaturii române după aceleaşi manuale, fără a lăsa loc vreunor interpretări tendenţioase. Geneza limbii române este strâns legată de geneza poporului român, astfel încât nu putem lăsa minorităţile naţionale – dintre care unele au contestat în dese rânduri adevărul istoric al etnogenezei româneşti – să-şi conceapă propriile manuale de limbă română, în care să fie lăsate să-şi insereze propria viziunea despre aceasta. Este absolut necesar ca manualul de limba şi literatura română să se adreseze exact în acelaşi mod elevului român şi elevului de etnie minoritară, întrucât învăţarea limbii române şi cunoaşterea literaturii române reprezintă o datorie a fiecărui cetăţean al acestei ţări. Prin art. 46 alin. (2) din Legea Educaţiei Naţionale, Guvernul încearcă să inoculeze ideea că învăţarea limbii române de către minorităţi reprezintă un favor pe care acestea îl fac statului şi etnicilor români majoritari. Este de neiertat ca tocmai Executivul român să prigonească limba română şi populaţia majoritară a ţării, adoptând măsuri cu un vădit caracter anti-naţional. După ce, prin alte acte normative, a lovit în mijloacele de subzistenţă ale populaţiei, diminuând salariile, pensiile şi ajutoarele sociale, disponibilizând bugetarii fără a le asigura un cadru de reintegrare pe piaţa muncii, Guvernul atentează acum, prin măsurile prevăzute în Legea Educaţiei Naţionale, la însăşi identitatea culturală a românilor, dovedindu-şi, încă o dată, dispreţul faţă de popor şi faţă de sacrificiile acestuia. Acest Guvern este unul anti-românesc, dispus să sacrifice valorile supreme ale neamului pentru atragerea unei susţineri politice care să asigure bunăstarea grupurilor de interese pe care le reprezintă cu adevărat.

Istoria şi Geografia României – predate, cu generozitate, ŞI în limba română

Dorim să invităm toţi parlamentarii care astăzi sunt chemaţi să îşi exercite dreptul democratic de vot să citească art. 46 alin. (8), care prevede că în tot ciclul ” învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, (…) cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti ŞI  în limba română ”.

Dacă eşti copil român în România eşti penalizat !

Conform art. 135 alin. (5), ”Finanţarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenţii care urmează cursurile în limba unei minorităţi naţionale”. Acest articol încalcă Constituţia României, art. 6 alin. (2): ”Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români”.